În hepatite primul obiectiv al dietei este dezintoxicarea ficatului, uşurându-i astfel propriile sale eforturi de eliminare a toxinelor :prin piele (icter), scaun (decolorare) şi urină hipercromă. Dezintoxicările trebuie să fie blânde, datorită fondului general al organismului-lipsit de energie.
Se folosesc alimente remedii: lămâi, cireşe, agrişe, pepene verde, prune, struguri, mere- sub formă de sucuri în prima parte a bolii, apoi sub formă de salate bine mărunţite. Se pot folosi cu succes şi legumele: spanac, salată, morcovi, gulii, ţelină, pătrunjel, fasole verde.
Legume cu celuloză dură- ca ridichile, varza, castraveţii, etc se vor folosi doar sub formă de sucuri.
Evacuarea reziduului trebuie să fie promptă şi regulată de aceia se vor face clisme mici (0,5 l ceai călduţ) pentru a evita purgaţiile, care sunt interzise. Este foarte importantă problema scaunului: ficatul bolnav nu poate anihila toxinele, astfel că ele se aglomerează în intestine- întârziind eliminarea (constipaţia) face ca aceste toxine să fie absorbite de ficat, îmbolnăvindu-l mai tare: se creează astfel un cerc vicios care menţine boala şi chiar o agravează. Din aceleaşi considerente, diureza trebuie şi ea accelerată prin sucuri depurative de castraveţi, sfeclă, ridiche neagră, morcovi, ţelină, leuştean, lămâi, mere, cireşe, grepfruit, păpădie, etc.
Pe măsură ce boala se ameliorează se pot da alimente fierte- soteuri, pireuri, budinci- distribuite în mese dese şi mici cantitativ. Hrana prelucrată termic trebuie să depăşească 50%, pe măsura toleranţei organismului, putându-se ajunge la o proporţie de până la 80%. Este bine ca înainte de masă bolnavul să mestece bine bucăţele de morcovi ori ţelină crude sau frunze de pătrunjel până extrage tot sucul lor, iar pasta seacă rămasă se poate arunca.
Treptat cu multă prudenţă se introduc proteine de origine animală şi chiar lipide; 1-2 ouă pe săptămână, carne slabă de pasăre (fără pieliţă), peşte slab (cod, şalău, ştiucă, etc), lapte acru sau dulce, brânză de vaci sau caş proaspăt, ulei crud, smântână proaspătă, mici cantităţi de unt proaspăt. Totul se fierbe, nimic nu se prăjeşte.
Prin alimentaţie şi nu numai este important să se asigure o cantitate zilnică de vitamine, săruri minerale şi oligoelemente în care ficatul bolnav este deficitar. O enumerare sumară cuprinde: vitamina C, vitamina E(tocoferol), vitamina B6(piridoxina), drojdia de bere(crudă amestecată cu miere 2-3 linguriţe zilnic) calciu şi magneziu.
Durata regimului este mare, un an, urmând ca şi după încheierea lui să se renunţe complet la procedeele culinare nedietetice. În timpul regimului sunt absolut interzise: carnea (cu excepţia celei de pui sau peşte, brânzeturi grase, fermentate, legume uscate ori cu celuloză dură (fasole, mazăre, linte, etc), aluaturi, nucile, alunele, cacao, cafea, condimente, orice fel de alcool, sucurile preparate în comerţ. Pâinea la început exclusă din dietă, poate fi introdusă treptat, pe măsura creşterii toleranţei.
Fitoterapie.
Se pot folosi următoarele plante medicinale: anghinare, dracila, linariţă, păpădie, pelin, rostopască, sunătoare, urzică.
Modul de folosire al plantelor medicinale:
Anghinare (Cynara scolibus)- stimulează funcţia antitoxică a ficatului şi diureza. Se face o infuzie dintr-o lingură de frunze bine mărunţite la 500 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute apoi se strecoară. Se îndulceşte cu miere şi se bea o parte dimineaţa pe stomacul gol, urmat de o jumătate de oră de repaus la pat, iar restul fracţionat cu o oră înaintea meselor principale.
Dracila sau lemnul galben(Berberis vulgaris)-folosit foarte mult în special în Ardeal de către toţi vindecătorii populari. Are şi confirmarea efectului de drenare a căilor hepato-biliare, antifebrilă, calmantă, antispastică şi cu acţiune slab antibiotică. Se folosesc 2 linguriţe de coajă la 2560 ml apă şi se fierbe apoi timp de 5 minute. Se strecoară. Se pot consuma 2 căni pe zi.
Linariţa (Linaria vulgaris)-este o plantă depurativă indicată mai ales la cei care au tendinţa de constipaţie şi care transpiră puţin. 8 linguri rase de plantă se pune la 1 litru de apă şi se fierbe timp de 3 minute. Se strecoară. Se bea fracţionat în cursul zilei.
Păpădie (Taraxacum officinalis) se consumă frunze în orice cantitate crude sau chiar tije florale, minimum 10 bucăţi pe zi, timp de 30 zile. Este foarte utilă după icter în special. Se poate consuma şi sucul obţinut din frunze, câte 1 linguriţă diluată la 100 ml apă şi îndulcită cu miere (dacă nu aveţi contraindicaţii) după gust.
Pelin (Artemisia absinthum)- este un drenor hepatic- tinctură 40 picături de 3 ori pe zi.
Rostopasca (Chelidonius majus)-decongestionează ficatul, drenează căile hepato-biliare, unul dintre cele mai importante şi mai vechi remedii. Se face o infuzie concentrată- o jumătate de linguriţă de plantă la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute apoi se strecoară. Se va lua câte 1 lingură la fiecare 3 ore.
Sunătoare (Hypericum perforatum)-antiinflamator hepatic şi intestinal. Se pot consuma 3 căni pe zi. 2 linguriţe de plantă mărunţită la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute apoi se strecoară.
Urzică (Urtica dioica) cel mai eficient este sucul obţinut din frunze, din care se va lua câte 1 linguriţă de suc obţinut din frunze proaspete cu ajutorul storcătorului de fructe. Se ia diluat cu apă şi eventual îndulcit cu miere după gust dacă nu aveţi contraindicaţii.
Se poate de asemenea consuma cantităţi mici de sucuri din: pătlagină, păpădie, măcrişul iepurelui, rubarbă. Pot fi băute singure câte 20 ml de 3 ori pe zi sau în combinaţii cu sucuri de: zmeură, coacăz, fragi, mere, piersici, caise, struguri, gutui, pere, pepene, lămâi, grep, sfeclă, pătrunjel, etc.
Extern: se fac zilnic băi de gălbenele flori 150 g de flori se pun la 5 litri de apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute apoi se strecoară. Se fac băi de pulpe sau chiar până la mijloc zilnic.
Cataplasme cu mămăliguţă. Este foarte bine să se aplice aceste cataplasme. Se face o mămăliguţă mai tare. Se taie o bucată de pânză de mărimea necesară (cât să acopere locul afectat şi să-l depăşească cu ceva). Se întinde pe această pânză în strat de 2-3 cm. Se pune pe suprafaţa ei puţină tămâie (este bună orice tămâie, cu condiţia să fie mărunţită foarte fin), aşa cum se pune sare pe o felie de pâine cu unt. Se aplică cât de caldă se suportă (să nu ardă). Se face acest lucru 10 seri la rând (după care se culcă.). Se face o pauză apoi de 7 zile şi se poate relua. Se va unge local cu orice unguent dacă pielea prezintă roşeaţă. Sunt foarte eficiente, pentru că această căldură ajută mult la dilatarea locală şi tămâia are şi ea rolul ei. Este un tratament simplu şi uşor de aplicat. Se aplică pe regiunea ficatului.
Apa- este foarte important să nu se consume apă de la robinet ci doar apă de izvor pentru a feri organismul de efectul clorului din apă. În cazurile în care se consumă această apă se va pune la o sticlă de plastic de 2 litri 2 linguri de argilă (preferabil verde sau roşie). Se lasă apoi 24 ore acoperit doar cu tifon şi apoi se poate consuma după 12 ore apa aceasta fără de nici o teamă în privinţa calităţii deoarece argila este un puternic dezinfectant al apei. Se va consuma dacă există posibilitate doar apă din aceasta.
De asemenea se mai poate pune la 1 litru de apă 2 morcovi, un pătrunjel şi puţină ţelină rasă. Se ţine apoi timp de 12 ore după care se poate consuma această apă.
Este foarte important ca apa să se bea doar la temperatura corpului. Nu este voie să se bea nici rece şi nici caldă.
