Originara din zone calduroase si secetoase, plante suculente – din care face parte si aloea – au frunze groase protejate de un strat ceros care le impiedica sa piarda apa prin transpiratie. Varietatea Aloe arborescens are tulpina viguroasa, creste pana 50 – 100 cm. Frunzele cu nuante albastrui, suculente si cu tepi pe margine, apar in varfurile
lastarilor. Inflorescentele sunt bogate, de culoare rosu-corai. Aloea aristata este o planta mica sub forma de rozeta si cu pete albe asemanatori unor negi. Aloea arici (A. humilis) are frunze cu spini albi pe margine si flori rosii ca niste clopotei. Alte varietati de aloe sunt: A. saponaria cu frunze verzi cu dungi albe si A. variegata cu frunze lungi si ascutite. Plantele suculente cresc incet si incep sa infloreasca dupa 2-4 ani de la plantare.Aloea este mare iubitoare de lumina si trebuie asezata la geam. Este indicat ca plantele sa fie tinute vara pe blacon, la soare. Iarna poate sa fie racoare in camera in care tinem plantele dar neaparat sa fie lumina. Temperatura din camera si umiditatea scazuta impune plantei o perioada de repaos. Nerespectarea acestui repaos duce la lipsa florilor. Udarea plantelor se produce doar atunci cand pamantul de la radacina este uscat. Excesul de apa, mai ales iarna, poate duce la distrugerea plantei. Aerisirea spatiului in care sunt tinute plantele este si ea importanta dar fiti atenti ca iarna sa nu se produca curenti de aer. Pamantul in care se cultiva plantele trebuie sa fie suficient de poros si cu reactie neutra. Combinatia preferata de sol este: pamant de frunze, turba fibroasa si nisip. Recomandat este ca ghiveciul in care se afla planta sa aiba gauri de scurgere pentru apa suplimentara. Inmultirea se face prin butasi in perioada mai-iunie.
Butasii se planteaza imediat la 2 cm adancime in pamant nisipos si sunt tinuti la caldura si umbra cateva zile. Mutarea in ghivece se face dupa aparitia radacinilor. Nu trebuie omisa curatirea frunzelor de praf cu o pensula care sa nu afecteze planta. Ingrasamintele se folosesc rar si in cantitati mici. Aceasta familie de plante este rezistenta la boli si daunatori, dar neglijenta poate duce la micoza (mucegai cenusiu) sau la invadarea plantelor de catre paduchi testosi sau paianjeni rosii. Plantele atacate de trateaza cu pesticide. Din aloe se extrag substante folosite adesea in industria produselor cosmetice sau medicamentoase.
Vechii egipteni o numeau “planta nemuririi” si o puneau printre darurile funerare înmormântate împreuna cu faraonii, pentru a asigura, chiar si dupa moarte, sanatate spiritului faraonului. Cu sute de ani în urma africanii agatau planta în manunchiuri deasupra usii pentru a alunga spiritele malefice. Medici celebri ai antichitatii si personalitati istorice remarcabile au fost fascinate de puterea curativa a acestei plante. Prima atestare “documentara” a plantei miracol o gasim încrustata în piatra pe o placuta descoperita într-un mormânt egiptean de acum 3500 de ani.
Primul tratat medical antic care mentioneaza planta de aloe si efectele ei vindecatoare se numeste “Papyrus Ebers” si se estimeaza ca a fost redactat în jurul datei 1553-1550 î.d.H. Exista circa 200 de specii de aloe. Aloe Vera (in traducere din latina “adevarata aloe”) are cele mai puternice proprietati curative – proprietati antimicrobiene, cicatrizante, hidratante si antiinflamatoare. Aceasta planta originara din Africa tropicala s-a raspandit si pe alte continente. Aloe Vera a fost apreciata din timpuri stravechi in Grecia, Egipt, China si America. Aloe Vera contine 75 de substante cunoscute, care combinate au proprietati curative. De peste trei mii de ani aceasta planta este folosita pentru vindecarea ranilor, arsurilor, inflamatiilor, psoriazis, unele forme de dermatite si ulceratii, pentru intarirea imunitatii organismului. Sucul natural de aloe este bogat in vitaminele A, B1, B2, B6, minerale, microelemente, acizi grasi esentiali si enzime necesare organismului, intr-o forma usor asimilabila, precum si o mare cantitate de aminoacizi, care sunt o excelenta nutritie naturala. Studii moderne au dovedit ca sucul de aloe este eficient in tratarea inflamatiilor tubului digestiv, este foarte indicat in gastrita, ulcer, indicat in constipatii si diaree.
Planta de aloe ajuta la prevenirea artritei si reduce inflamatia incheieturilor, intareste sistemul imunitar, are efect analgezic si calmeaza nervii- are proprietati antileucemice, de stimulare a macrofagelor si limfocitelor NK (natural killer). Sucul de Aloe stimuleaza procesele de regenerare in sistemul nervos (fiind util in programele geriatrice, de recuperare postoperatorie, sau dupa accidente vasculare cerebrale), scade nivelul de colesterol in sange, normalizeaza tensiunea arteriala, stimuleaza activitatea glandelor endocrine, stimuleaza functia renala. Inca din antichitate, Aloe Vera a fost utilizata in tratarea diferitelor afectiuni de catre oamenii din intreaga lume, pentru efectele sale binefacatoare asupra sanatatii, dar si frumusetii. Aloe Vera accelereaza si normalizeaza metabolismul, regenereaza vilozitatile intestinale si detoxifica organismul. In plus, planta are efect antiseptic, dezinfectant, antiinflamator si poate chiar stimula regenerarea celulara. Prin efectele benefice, ea asigura combaterea numeroaselor probleme de sanatate si este capabila sa vindece si sa amelioreze multe boli si anomalii. Aloe Vera hraneste, detoxifica, normalizeaza tractul digestiv si favorizeaza absorbtia alimentelor. Traversand organismul, echilibreaza starea generala.
Datorita compozitiei sale naturale, vegetale, tine corpul intr-o stare fiziologica sanatoasa, creeaza organismului posibilitatea de a se regenera. Prin intarirea sistemului imunitar, are un efect preventiv durabil asupra organismului, acesta fiind capabil sa valorifice cele 240 de substante active, conform necesitatilor sale.
