Terapia cu urină : leac vechi, popular, administrat fără recomandări medicale. Legendarul lichid se naşte prin filtrarea sângelui în rinichi. Un proces complex, în urma căruia se elimină nu doar reziduuri toxice, ci şi resturi de substanţe active : apă, hormoni, minerale [fier, iod, zinc] vitamine, acizi, anticorpi, etc. Urina nu conţine doar deşeuri organice, ci şi substanţe cu proprietăţi de distrugere a viruşilor şi a bacteriilor. Dacă ele
au şansa de a ajunge din nou în organism, prin intermediul urinei băute, el are şansa de a le folosi integral. Urina acţionează la fel ca injecţiile.
Esenţial este folosirea propriei urine, în stare proaspătă. Trebuie folosit jetul din mijloc [nu primele nici ultimele picături] recoltat di prima urină de dimineaţă. Din ea se bea zilnic un pahar. În plus, există recomandarea ca urina să fie folosită şi ca uz exterior, ca picături în urechi şi ochi, în cataplasme şi pentru curăţarea rănilor. Este recomandată în boli grave ale ficatului, ale aparatului respirator boli ale traiectului intestinal, migrene, dar mai ales boli de piele : acnee, furunculoze, alergii.
Atenţie : dacă un bolnav cu o infecţie de rinichi , de exemplu îşi va bea propria urină, procedeul i-ar putea fi fatal.
